Atrocităţile Aliaţilor din cel de-Al Doilea Război Mondial. Detaliile care nu au fost scrise în cărţile de istorie

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Aliaţii au săvârşit nenumărate atrocităţi. Deşi acestea nu au fost mai oribile decât cele realizate de Axă, un aspect este clar: războiul scoate la suprafaţă brutalitatea din oameni. List Verse prezintă 10 dintre acţiunile mai puţin cunoscute ale Aliaţilor din cel de-Al Doilea Război Mondial. 

10. Campania de bombardare împotriva civililor din Japonia

• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

Faptul că SUA a fost prima ţară din istorie care a utilizat bombe atomice în Hiroshima şi Nagasaki este extrem de cunoscut. Argumentul faimos pe care aceştia l-au precizat după bombardamente sugera că Japonia nu dorea să se predea, o acţiune de această anvergură fiind necesară pentru prevenirea unui război teritorial care ar fi durat zeci de ani şi ar fi costat milioane de vieţi omeneşti. 

Însă cu mult timp înainte de bombardarea oraşelor Hiroshima şi Nagasaki, SUA ataca regulat oraşele cu civili din Japonia, pentru demoralizarea inamicilor şi pentru creşterea numărului de morţi. Generalul Curtis LeMay a fost cel care a ordonat atacurile, el considera că japonezii nu se vor preda până când o bună parte dintre aceştia nu va muri. Pe 9 martie 1945 şi-a dus planul la un alt nivel: a ordonat începerea unui raid aerian asupra oraşului Tokyo. Spre deosebire de celelalte dăţi în care au fost bombardate regiuni ale Japoniei, de această dată au fost lansaţi cilindri cu napalm şi vaselină. Peste 40 de kilometri pătraţi din oraş au fost incendiaţi. Aproximativ 100.000 de persoane au fost ucise. Generalul LeMay a declarat ulterior că bombardamentele cu napalm au ucis mai multe persoane decât bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki la un loc. 

9. Soldaţii ruşi violau femeile după eliberarea Poloniei

Chiar şi în prezent, Rusia nu are cea mai bună reputaţie dintre Aliaţi, în acea perioadă fiind una dintre cele mai periculoase facţiuni, dar era necesară cooperarea cu Rusia pentru distrugerea lui Hitler. După o luptă extenuantă, majoritatea soldaţilor au revenit la un comportament primitiv. Chiar Stalin a aprobat ca soldaţii să violeze inamicii pentru că el considera că astfel îi va distruge pe aceştia şi din punct de vedere psihologic. În majoritatea oraşelor nu au avut loc doar violuri din răzbunare, Armata Roşie din acea perioadă a devenit cunoscută pentru eliberarea lagărelor în ţări precum Polonia. După luptă, soldaţii au considerat că pot lua tot ce îşi doresc, violând nenumărate victime ale nazismului. Ei considerau că prin acţiunile lor au făcut un favor imens Europei eliberând continentul de tirania naziştilor. 

8. Operaţiunea Paperclip a fost mult mai oribilă decât se crede 

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, SUA şi alte ţări îşi doreau tehnologia germanilor şi cunoştinţele secrete ale naziştilor. La sfârşitul războiului au descoperit că naziştii dezvoltau arme inimaginabile, precum gazul sarin sau ciuma bubonică. Aşadar, în loc să le distrugă, SUA a decis să ia cercetătorii din spatele proiectelor. 

Scopul era aducerea a 90 de cercetători germani în SUA şi utilizarea cunoştinţelor acestora pentru americani. Oamenii din spatele cercetărilor au comis acţiuni oribile sub regimul lui Hitler. Majoritatea ştiau exact cum funcţionau lagărele de concentrare, personal aceşti cercetători alegeau sclavi din lagăre pentru a munci la proiectele lor. Alţii munceau la dezvoltarea armelor chimice, fapt ce nu poate fi pus pe seama ”urmării ordinelor”.  Din nefericire, majoritatea au îmbătrânit în timp ce lucrau în cadrul guvernului din SUA, nefiind niciodată pedepsiţi pentru consecinţele acţiunilor lor. 

7. Soldaţii din SUA au început să colecţioneze craniile japonezilor

Atrocităţile japonezilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial sunt foarte bine documentate.  Majoritatea persoanelor au auzit de Unitatea 731 a japonezilor şi de acţiunii precum Marşul Morţii din Bataan. Japonezii erau cunoscuţi pentru tratamentele brutale pe care le aplicau prizonierilor de război, în unele cazuri aceştia fiind îngropaţi de vii. 

Însă, războiul scoate la suprafaţă brutalitatea din oameni, în timpul campaniei din Pacific, soldaţii americani au început să realizeze acţiuni considerate în prezent şocante şi oribile. Au început să mutileze cadavrele japonezilor şi să ia ca trofeu diferite părţi din ei. Uneori chiar trimiteau acasă cranii ale japonezilor. Unul dintre cele mai obişnuite lucruri erau urechile pentru că erau uşor de tăiat, dar craniul era adevărata ”încoronare” a reuşitei lor. 

Pentru a îndepărta pielea de pe cranii aceştia fie îl fierbeau, fie lăsau furnicile să consume hrana. Oficialii din cadrul armatei americane descurajau această practică, dar soldaţii au continuat să colecţioneze cranii. 

6.  Americanii au trimis dizidenţii sovietici înapoi în Rusia pentru a muri

Credit: US Government

Omenirea a fost extaziată atunci când Al Doilea Război Mondial s-a încheiat, multe persoane uitând ororile care au avut loc la scurt timp după încheierea conflictului. După faimoasa Conferinţă de la Ialta, unul dintre aspectele mai puţin cunoscute a fost promisiunea de repatriere a cetăţenilor care au fost prizonieri de război.

SUA au fost nevoite să repatrieze câteva milioane de oameni, majoritatea însă nu îşi doreau să se reîntoarcă în Rusia sovietică. Iniţial, americanii au apelat la forţă, dar acţiunile lor au provocat apariţia unui număr mare de sinucideri. Aşa că au început să păcălească oamenii, spunând că îi vor trimite în alte părţi când de fapt erau repatriaţi. Multe persoane au fost executate în Rusia pentru dezertare sau alte crime, în timp ce alţi oameni au fost trimişi în lagăre de muncă. 

5. SUA şi Marea Britanie au utilizat prizonierii de război germani ca sclavi

Pe parcursul războiului, britanicii au început să se confrunte cu o problemă, adăpostirea şi hrănirea prizonierilor de război. Astfel că SUA a fost de acord să preia o parte dintre prizonieri. Însă şi în acest caz prizonierii trebuiau cazaţi şi hrăniţi. Deşi în cadrul Convenţiei de la Geneva utilizarea prizonierilor de război ca sclavi nu era permisă, SUA şi Marea Britanie au decis să încalce reglementările.  Având în vedere că majoritatea muncitorilor erau plecaţi la război, lipsa forţei de muncă a fost înlocuită de prizonierii de război. Desigur, nu erau chiar sclavi, erau plătiţi, însă cu sume foarte mici. Muncitorii nu erau hrăniţi deseori, deşi ororile din lagărele de muncă ale Aliaţilor nu se puteau compara cu cele ale Axei, abuzurile au avut loc. 

4. Milioane de etnici germani au fost deportaţi în Germania după război

Credit: Hoover Institution Archives

După război, Aliaţii au întocmit un plan de deportare forţată a 12-14 milioane de germani etnici înapoi în ruinele Germaniei. În majoritatea cărţilor de istorie occidentale acest eveniment nu este precizat, în mare parte deoarece aproximativ 500.000 de civili au murit în timpul relocării foţate. Majoritatea persoanelor au fost amplasate pe rămăşiţele taberelor de concetrare din Germania şi au fost forţaţi să muncească pentru repararea stricăciunilor realizate de Germania ţărilor din jurul ei. Majoritatea persoanelor deportate forţat au fost femei, vârstnici şi bărbaţi sub 16 ani. 

Acest fapt susţine ideea că lagărele de concentrare nu şi-au oprit operaţiunile după încheierea războiului. 

3. Politica de ardere a pământurilor a lui Stalin

Cărţile de istorie menţionează tehnica lui Hitler de ardere a culturilor de pe teritoriile din Germania invadate de inamici. Însă, deşi este considerată o practică utilizată doar de germani, şi Stalin utiliza aceeaşi tehnică, dar mult mai riguros. Acesta nu ţinea cont de modul în care erau afectaţi civilii şi de lipsa hranei. Stalin deţinea batalioane întregi care aveau rolul doar de distrugere a infrastructurii şi a culturilor. Politica de ardere a pământului a lui Stalin a lovit cel mai puternic Ucraina, deoarece pentru teritoriu se luptau sovieticii şi germanii, ambele trupe folosind aceeaşi tactică. 

2. Americanii şi britanicii au refuzat să ajute mulţi refugiaţi evrei

Credit: United States Holocaust Memorial Museum

Deşi este considerat că SUA a intrat în război pentru a opri Holocaustul, de fapt, până în momentul în care nu au fost atacaţi de japonezi, americanii au oferit doar sprijin Franţei şi Angliei pentru că erau aliaţi. Majoritatea atroctăţilor din Germania au fost dezvăluite abia după terminarea războiului. La nivel global, lumea nu realiza amploarea problemei, deoarece evreii aveau deja o reputaţie de persoane nedorite în Europa, cât şi în lume.  SUA a refuzat să ofere sprijin sutelor de mii de refugiaţi evrei în timpul războiului. Iar britanicii nu au fost mai presus, deşi au permis pătrunderea câtorva evrei în Anglia. 

1. Trupele canadiene au ars până la temelie un oraş, din răzbunare

În prezent, canadienii sunt cunoscuţi ca fiind cele mai genroase persoane. Primesc mulţi refugiaţi, iar singura vină a ţării este că îşi cere scuze prea des. La sfârşitul războiului, o parte din trupele canadiene luptau cu ultimele trupe germane, totul s-a sfârşit în apropierea unui oraş numit Friesoythe, loc în care trăiau 4.000 de civili germani. 

În timpul bătăliei, liderul canadian a fost ucis, zvonurile sugerau că acesta ar fi fost ucis de un lunetist civil. Fără să cerceteze cazul, noul comandat a decis arderea întregului oraş pentru a se răzbuna. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: